Istoricul institutiei parlamentare in spațiul romanesc

Prima etapa in constituirea institiției parlamentare din spațiul romanesc s-a consumat in 1831, in Țara Romaneasca. La alegerile din acest an, romanii sunt la peste 90 de ani de la primul Parlament de dupa Marea Unire de la 1 decembrie 1918, ales prin sufragiu universal.

 

In 1831, in tara Romanesca, a fost adoptat un act cu caracter constitutional denumit Regulamentul organic, aplicat, un an mai tarziu, si in Moldova.

 

Regulamentele organice sunt cele care au pus bazele parlamentarismului in Principatele Romane. Conform prevederilor regulamentelor organice, se constituia un for legislativ in fiecare din cele doua principate, purtand numele de Adunare Obsteasca. in Muntenia, componenta Adunarii era urmatoarea: trei episcopi eparhioti ai Ramnicului, Buzaului si Argesului, 20 de boieri de treapta intai, pamanteni si in varsta de cel putin 30 de ani, 19 deputati din judete, cate unul din fiecare judet si unul pentru orasul Craiova, alesi din randul proprietarilor de mosii, de asemenea in varsta de cel putin 30 de ani. Adunarea obsteasca din Moldova se compunea din: mitropolitul Moldovei (care era si presedintele Adunarii) episcopii de Roman si Husi, 16 boieri de rangul intai si 16 deputati de judete.

 

Prin Regulamentele Organice, a fost introdus, pentru prima data in spatiul romanesc, principiul separatiei puterilor in stat. Cele doua Adunari Obsesti au fost investite cu autoritate legislativa, fiind necesara aprobarea acestora inainte ca un proiect de lege sa fie adoptat. Desi cele doua corpuri reprezentative nu aveau dreptul de a initia legi, puteau sa-si prezinte observatiile domnitorului.

 

Impactul Tratatului de Pace de la Paris: doua Adunari Elective

 

In 1856 se incheie Tratatul de Pace de la Paris. Acesta a a stabilit convocarea, in cele doua principate romanesti, a unor adunari ad-hoc cu caracter de adunari constituante, cuprinzand reprezentanti ai tuturor categoriilor sociale, inclusiv ai taranimii.

Atunci se constituie prima Adunare Reprezentativa, dupa modelul Adunarii Obstesti cu o larga reprezentare, pentru a exprima interesele tuturor paturilor sociale

in cadrul acestor adunari ad-hoc, au inceput sa se contureze primele grupari definite ideologic: conservatorii, conservatorii moderati, liberalii moderati si liberalii radicali.

Hotararile adoptate de cele doua adunari au fost dezbatute de o comisie a puterilor garante, iar pe baza lor s-a semnat, la 19 august 1858, Conventia de la Paris care, din acel moment, a reprezentat noul cadru constitutional pentru organizarea celor doua principate.

Conform acestui cadru, puterea legislativa urma sa fie asigurata de cei doi Domni, fiecare impreuna cu Adunarea Electiva din Principatul sau si de Comisia Centrala de la Focsani (comuna pentru cele doua principate). Adunarea Electiva din fiecare Principat urma sa aleaga Domnitorul.

 

Prevederile Conventiei de la Paris instituiau o curte de justitie superioara, comuna pentru cele doua principate - Curtea de Casatie Comuna la Focsani.

Adunarea Electiva era alcatuita din urmatoarele categorii de membri:

- membri de drept: Mitropolitul (care era si Presedintele Adunarii) si episcopii eparhioti;

- membri alesi de 3 colegii (de catre 3 tipuri de electori):

Alegatorii primari numeau, in fiecare judet, cate 3 reprezentanti; toti reprezentantii alesi intr-un judet se reuneau pentru a alege un deputat pentru judetul respectiv, electorii directi din fiecare judet desemnau cate 2 deputati, in orase, electorii directi alegeau: cate 3 deputati pentru Bucuresti si lasi, 2 pentru Craiova, Ploiesti, Braila, Galati, ismail si cate unul pentru celelalte orase.

 

Care era componența primului Senat din spațiul romanesc

 

La 2 mai 1864, printr-o lovitura de stat, Cuza a dizolvat Adunarea Legislativa si a organizat un plebiscit asupra legii electorale (respinsa, in prealabil de Adunarea Legislativa) si a unui proiect de „Statut” care dezvolta dispozitiile Conventiei de la Paris. Plebiscitul a confirmat sustinerea maselor la reformele propuse de Cuza prin cele doua acte (legea electorala si Statutul).

Principala inovatie adusa de adoptarea celor doua acte normative a constat in crearea Senatului (sau a „Corpului Ponderator” cum a fost denumit initial in Statut).

Primul Senat din spatiul romanesc si-a deschis lucrarile pe 6 decembrie 1864 si avea membri de drept:

  • cei 2 mitropoliti, episcopii eparhiilor, primul presedinte al Curtii de Casatie si cel mai vechi general in activitate;

  • 64 de membri numiti de catre domn:

  • -32 dintre persoanele care au exercitat cele mai inalte functii in stat,

  • - 32 dintre membrii consiliilor generale ale judetelor, de pe o lista de 3 candidati pentru fiecare judet.

 

1919, anul primului Parlament ales prin vot universal

 

Primul Parlament de dupa Marea Unire de la 1 decembrie 1918 a fost ales prin sufragiu universal (alegatori erau toti cetatenii romani, barbati, majori, femeile si militarii neavand drept de vot). Acele alegeri s-au desfasurat conform Constitutiei, asa cum fusese ea modificata in 1917. Modificarile au insemnat, printre altele, renuntarea la censul de avere.

 

Anul 1923 a fost un moment de referinta in istoria vietii parlamentare din Romania. Cele doua Camere alese in 1922 au lucrat, incepand cu luna martie a acelui an, ca Adunari Nationale Constituante. La 29 martie 1923, a intrat in vigoare noua Constitutie adoptata de cele doua Adunari, una dintre cele mai avansate si democratice din Europa in acea vreme.

Pe parcursul dezbaterilor asupra proiectului de Constitutie necesitatea a doua foruri legislative a fost pusa sub semnul intrebarii. Cu toate acestea, Constitutia de la 1923 a mentinut sistemul bicameral.

Adunarea Deputatilor era aleasa prin scrutin de lista, desfasurat la nivelul judetelor, alegatorii avand posibilitatea de a alege, in listele pe care le votau, anumiti candidati. Atribuirea mandatelor se facea pe principiul delegarii minoritatilor (nimeni nu putea fi ales daca nu intrunea o treime din numarul total al voturilor). Senatul era format, ca si pana atunci, din doua categorii de membri:

membri de drept:

- mostenitorul tronului,

  • mitropolitii, episcopii eparhioti ai bisericilor ortodoxe si greco-catolice, capii confesiunilor recunoscute, reprezentantul superior religios al musulmanilor, - Presedintele Academiei Romane,

  • fostii presedinti ai Consiliului de Ministri avand o vechime de cel putin 4 ani in aceasta functie si fostii ministri cu o vechime de cel putin 6 ani intr-una sau mai multe guvemari,

  • fostii presedinti ai celor doua corpuri legiuitoare, fostii deputati si senatori alesi in cel putin 10 legislaturi,

  • fostii presedinti ai inaltei Curti de Casatie si Justitie care au ocupat aceasta functie cel putin 5 ani,

  • generalii in rezerva si in retragere care au exercitat comanda unei armate in fata inamicului cel putin 3 luni sau au indeplinit functia de sef al Marelui Stat Major sau pe cea de Comandant de Armata in timp de pace cel putin 4 ani,

  • fostii presedinti ai Adunarilor Nationale din Chisinau, Cemauti si Alba iulia care au proclamat Unirea.

membri alesi:

  • pe circumscriptii electorale, direct de catre cetatenii care au implinit 40 de ani

  • de catre consiliile judetene si comunale, urbane si rurale

  • de catre Camerele de comert, de industrie, de munca si agricultura

  • de catre corpul profesoral al universitatilor din Bucuresti, iasi, Cluj si Cernauti.

 

Senatorii din cea de a doua categorie erau alesi prin scrutin de lista, pe baza reprezentarii proportionale.

 

In 1926 a fost introdusa „prima electorala”

 

Prevederile Constitutiei erau completate de cele ale legii electorale pentru Adunarea Deputatilor si Senat. Prin noua lege electorala s-a inlocuit principiul reprezentarii proportionale cu cel al „primei majoritare”. Conform acestei legi, intr-o prima etapa se totalizau rezultatele alegerilor pe tara si se calcula procentul obtinut de fiecare grupare politica. Gruparea cu cel mai mare procent, dar nu mai mic de 40%, era declarata grupare majoritara, iar celelalte se numeau grupari minoritare (in conformitate cu art. 90 al Legii din 1926).

Se calculau apoi procentele obtinute in fiecare circumscriptie, iar acolo unde una dintre gruparile politice obtinea majoritatea absoluta (cel putin 50%), acea grupare primea in circumscriptie numarul de mandate conform procentului realizat (art. 91).

Dupa aceasta operatiune, se scadea din numarul total al mandatelor pe tara, numarul de mandate atribuite in circumscriptiile in care se realiza o majoritate absoluta (art. 92) si mandatele ramase din aceste circumscriptii, impreuna cu mandatele din circumscriptiile in care nicio grupare nu realizase majoritatea absoluta, se totalizau si se imparteau astfel: gruparea declarata majoritara primea 50% din aceste mandate, adica „prima electorala”, iar celelalte 50% erau impartite proportional intre toate gruparile, indusiv cea majoritara (art. 93).

Pragul electoral era stabilit la 2% iar acele grupari politice care nu reuseau sa obtina cel putin 2% pe tara, nu luau parte la aceasta imparteala (art. 94), insa primeau mandatele din circumscriptiile in care aveau majoritate absoluta.

Desi acest sistem, inspirat din legislatia electorala italiana (ce fusese adoptata in 1923), incalca principiul egalitatii votului, el avea avantajul ca oferea partidului castigator in alegeri posibilitatea de a-si sustine mai usor, in Parlament, programul de guvernare.

 

Parlamentul Romaniei in timpul dictaturii carliste

 

In februarie 1938, Carol al ll-lea a abrogat Constitutia si a instaurat un regim care poate fi considerat, fara niciun fel de rezerve, autoritar. Desi, formal, noua constitutie (careia i s-a atribuit titulatura „Constitutia Regele Carol al ll-lea”) recunostea separatia puterilor in stat, in realitate ea asigura o situatie privilegiata pentru suveran.

Acesta era numit „capul statului” si lua parte activa la exercitiul celor trei puteri. in domeniul legislativ, regele avea dreptul de a sanctiona si promulga legile, putand refuza promulgarea, fara de care nicio lege nu devenea executorie. in acelasi timp, initiativa legislativa a Parlamentului era restransa numai la „legi in interesul obstesc al Statului”.

Regelui ii revenea atributia exclusiva de a convoca, deschide si dizolva Parlamentul. Totusi, este interesant de vazut cum erau alesi, conform constitutiei carliste, membrii noului for legislativ. Deputatii erau alesi, pe o durata de 6 ani, de catre cetateni romani care indeplineau urmatoarele conditii:

- alfabetizarea - sa stie sa scrie si sa citeasca

- sa aiba varsta de 30 de ani impliniti

- sa nu intre in cazurile de incapacitate si nedemnitate prevazute de lege

- sa exercite o ocupatie efectiva in agricultura si munca manuala, comert si industrie, activitati intelectuale.

Senatul era alcatuit din senatori numiti de Rege, din senatori de drept si din senatori alesi (prin scrutin uninominal).

 

19 noiembrie 1946, ultimele alegeri parlamentare dinaintea dictaturii comuniste

 

Dupa ce timp de 4 ani (intre 5 septembrie 1940 si 2 septembrie 1944), viata parlamentara din Romania a fost suspendata, ca urmare a actului de la 23 august 1944, Constitutia din 1923 a fost repusa in drepturi.

Primele alegeri parlamentare de dupa razboi s-au desfasurat la 19 noiembrie 1946, dupa ce, sub presiunea fortelor comuniste, Regele desfiintase Senatul printr-un decret emis la 13 iulie 1946. Asadar, alegerile respective au vizat doar Adunarea Deputatilor si au dat castig de cauza, in urma unei fraude de proportii, Blocului Partidelor Democrate, constituit in jurul Partidului Comunist. Practic, acele alegeri au reprezentat momentul de inceput al regimului comunist in Romania.

 

1991, anul adoptarii primei Constitutii post-comuniste

 

Dupa Revolutia din 1989, in Romania a fost declansat un proces de restructurare radicala a sistemului politic roman, in conformitate cu principiile democratiei occidentale constitutionale, in care Parlamentul, reprezentantul suprem al poporului roman, isi va gasi locul. Noua Constitutie a tarii, aprobata in urma referendumului din 1991, va organiza autoritatile publice pe principiul separarii puterilor in Stat.

 

In 2003, Constitutia a fost modificata

 

Desi nu trecuse decat relativ putin timp de la adoptarea Constitutiei (12 ani), in 2003 textul Constitutiei a fost modificat, acest lucru fiind impus in special de necesitatea modificarii sau inlaturarii unor prevederi care faceau din Constitutia Romaniei una incompatibila cu statutul de viitor membru al Uniunii Europene. intre acestea se regaseau interdictia pentru straini de a cumpara si detine in proprietate terenuri, anumite chestiuni legate de relatiile autoritatilor statului roman cu organismele Uniunii Europene etc.

O data cu aceste modificari au fost aduse si altele. in ceea ce priveste Parlamentul, cea mai importanta este eliminarea procedurii de mediere intre cele doua Camere ale Parlamentului in procesul legislativ, insotita de o „impartire” a tuturor domeniilor vietii economice, sociale si politice in doua categorii - una fiind aceea a legilor asupra caruia ultimul cuvant il are Senatul, iar cea de a doua, categoria legilor care primesc votul final in Camera Deputatilor.

Copyright ©2012. Digi24
^ Inapoi sus